In articolul Reglementarea contractului de franciza
publicat de Revista Bilant, Nr.26, Noiembrie 2006, dna Mihaela Stanciu, avocat Musat & Asociatii, Societate de Avocati remarca pe buna dreptate urmatoarele la paragraful:
Un act normativ general care nu include si sanctiuni legale
O caracteristica atipica actelor normative, dar care este evidenta in cazul de fata, este faptul ca aceste norme au un caracter preponderent descriptiv, rareori instituind drepturi sau obligatii concrete pentru partile implicate. Mai precis, textul de lege stabileste conduite generale de urmat de catre parti in redactarea si executarea contractului de franciza, fara a determina care sunt sanctiunile legale aplicabile in cazul nerespectarii acestora. Astfel, in cazul in care nici partile nu reglementeaza contractual o anumita situatie care se poate ivi pe parcursul derularii contractului, si nici legea nu ofera repere suficiente pentru clarificarea acesteia, riscul aparitiei unor dispute contractuale nu poate fi neglijat.
Una din solutii pentru care militam in activitatea de consultanta si in articolele din Comunitate este aceea ca : Un contract de franciza trebuie sa contina cit mai multe din situatiile ce pot apare in acest “mariaj” de lunga durata.
Un contract de 4-7 pagini (cum este si cel anuntat- si nu pe gratis!!!- de ARF) ar fi bun pentru un leasing, sau pentru o vinzare-cumparare dar nu pentru o franciza.
Din experienta contractelor noastre nu poti prevede un minim de situatii ce pot apare intr-o relatie de franciza, si modul lor de rezolvare sub 20 pagini. Este adevarat ca un contract lung inseamna pentru francizor mai multa bataie de cap iar pentru francizat temerea ca:francizatorul cu acest contract lung vrea sa ma lege de glie…
Aviz francizorilor dar si francizatilor care primesc spre semnare un astfel de contract “subtire”.
