IMOFranchising

... publicat în decembrie 2007 de către SBA (Small Business Administration – Administraţia pentru întreprinderi mici şi mijlocii) din SUA; studiul examinează relaţia dintre nivelul de educaţie al persoanelor şi alegerea acestora de a deveni întreprinzători privaţi sau nu. Întreprinzător privat poate fi şi cel care îşi deschide un mic magazin la colţul străzii unde locuieşte, dar şi un francizor sau un francizat.

Conform acestui studiu, probabilităţile sunt mai mari ca persoanele cu nivele ridicate de educaţie să îşi deschidă propria afacere şi să aibă succes, faţă de persoanele cu educaţie medie (şcoală primară şi liceul). Dr. Chad Moutray (economist şef şi director de cercetări în cadrul SBA), autorul cercetării, arată că nivelul educaţiei al unei persoane joacă un rol foarte important în alegerea acesteia de a-şi deschide propria firmă (fie că este afacere independentă sau o franciză). În acest studiu se face diferenţa între “capii de familie” (fie că sunt bărbaţi sau femei) care au o afacere proprie şi cei care sunt angajaţi. Astfel, se arată că probabilitatea ca acele persoane dintre aşa numiţii “capi de familie” care au educaţie superioară este cu 8,3% mai mare să demareze propria afacere, decât să lucreze ca angajaţi.

De asemenea, s-a descoperit că probabilitatea de a deveni întreprinzători privaţi creşte semnificativ mai mult în rândul persoanelor care sunt proprietarii caselor în care locuiesc sau ale căror locuinţe au valoare mare pe piaţă, precum şi dacă au lucrat în cadrul Armatei. Capacitatea de a demara o afacere este adesea în relaţie cu doi factori – valoarea de piaţă a casei în care aceste persoane locuiesc şi dacă trebuie sau nu să plătească ipoteci (sau alte credite). Dintre respondenţi, probabilitatea mai mare de a nu deţine o casă în proprietate sau de a deţine una, dar cu o valoare redusă pe piaţă, este între cei care sunt angajaţi, faţă de omologii lor antreprenori.

Un impact foarte mare asupra dezvoltării economice a diferitelor regiuni îl are numărul persoanelor cu educaţie superioară care locuiesc şi activează în respectivele regiuni, se mai arată în lucrare. Zonele geografice unde există populaţie cu nivele ridicate de educaţie au un nivel ridicat de activitate antreprenorială şi înregistrează dezvoltare economică. Moutray citează o cercetare din 2002 (“The Rise of the Creative Class: …and How It’s Transforming Work, Leisure, Community, & Everyday Life” - Richard Florida) în care se relevă importanţa “clasei creatoare”, adică tineri profesionişti, creativi, cu pregătire şi ocupaţii care necesită cunoştinţe intensive. Comunităţile care atrag astfel de persoane tind să prospere, în timp ce celelalte stagnează.

Pe de altă parte, într-o altă cercetare (Kirchoff şi Armington – “The Influence of R&D Expenditures on New Firm Formation and Economic Growth.”) se demonstrează o creştere semnificativă a numărului firmelor nou înfiinţate ca rezultat al cercetării şi dezvoltării universitare. Alte studii susţin ideea, de asemenea, că cu cât nivelul educaţiei este mai crescut într-o regiune, cu atât conduce la o creştere economică mai mare.

Crosa, Aldrich şi Keister, într-un studiu din 2002 (“Is There a Wealth Effect? Financial and Human Capital as Determinants of Business Startups.”), spun că probabilităţile de a demara propria afacere se înjumătăţesc pentru o persoană cu studii liceale sau chiar mai puţin, faţă de o persoană cu studii post-liceale. O lucrare din 2007 (Karoly si Zissimopoulos - “Work and Well-Being Among the Self-Employed at Older Ages”) arată că cel mai probabil întreprinzătorul particular obişnuit este bărbat, matur şi cu educaţie post-liceală.

În ce priveşte şansele de succes, cercetările arată că probabilităţile de a avea succes cresc pentru proprietarii de afaceri ai căror educaţie sau experienţe anterioare se potrivesc cu cele necesare pornirii afacerii. Mai mulţi cercetători (Gimeno et al – “Survival of the Fittest? Entrepreneurial Human Capital and the Persistence of Underperforming Firms”; Bosma et al. - “The Value of Human and

Social Capital Investments for the Business Performance of Start-ups”) susţin că afacerile celor cu nivel educaţional mai mare înregistrează profituri mai mari, dar, în acelaşi timp firmele acestor persoane nu rezistă un timp mai îndelungat pe piaţă, faţă de cele ale celor cu un nivel mai scăzut al educaţiei.

Ca întotdeauna în viaţă, însă, şi ce este prea mult strică. Un studiu din 1992 (Arnold Cooper şi Javier Gimeno - “Entrepreneurs, Processes of Founding, and Firm Performance.”) relevă faptul că persoanele cu educaţie în domeniul economic pot impulsiona mai bine creşterea firmei, dar şi dacă proprietarul afacerii urmează prea multe cursuri de afaceri, aceasta poate împieta asupra dezvoltării afacerii. Aceasta arată că întreprinzătorii trebuie să aibă o vastă cultură din diferite domenii, în pregătirea lor universitară; deşi nu trebuie să fie experţi într-un anumit domeniu, cei care aleg să îşi înfiinţeze propria afacere “trebuie să se priceapă suficient de bine la a face o largă gamă de lucruri, pentru a se asigura că afacerea lor nu eşuează.” (Brush şi Manolova - “Handbook of Entrepreneurial Dynamics: The Process of Business Creation”).

Corina Driga, franchise consultant

contact@fbb.ro

www.fbb.ro